Nouă state membre ale Uniunii Europene au cerut autorităților europene să adopte măsuri mai ferme pentru controlul populației de cormorani, păsări protejate în prezent de legislația europeană. Problema a fost discutată săptămâna aceasta de miniștrii agriculturii și diplomați europeni, fiind motivată de impactul acestor păsări asupra resurselor piscicole.

Potrivit unei note discutate în cadrul reuniunii, estimările indică faptul că în Europa trăiesc aproximativ două milioane de cormorani, care consumă anual circa 360.000 de tone de pește. Această cantitate reprezintă o treime din producția totală de pește a Europei, ceea ce a stârnit îngrijorări în rândul statelor cu activități piscicole intense.

Ce măsuri propun statele europene pentru controlul cormoranilor?

Țările baltice, estice și central-europene, unde specia este mai răspândită, solicită ca Uniunea Europeană să permită implementarea unor măsuri precum vânătoarea cormoranului mare, perturbarea zonelor de cuibărit sau aplicarea de ulei pe ouă pentru a împiedica reproducerea păsărilor. Aceste propuneri au stârnit opoziție din partea organizațiilor de mediu, care consideră că păsările sunt țapi ispășitori pentru problemele cauzate de activitatea umană în ecosistemele acvatice.

• Permisiunea vânătorii cormoranilor mari
• Perturbarea zonelor de cuibărit
• Aplicarea de ulei pe ouă pentru reducerea reproducției
• Controlul populației pentru a asigura un echilibru între prădători și resursele piscicole
• Protecția fermelor piscicole prin măsuri preventive
• Refacerea ecosistemelor acvatice pentru o populație sustenabilă de pește

Care sunt argumentele pentru și împotriva măsurilor dure?

Susținătorii măsurilor dure afirmă că populația de cormorani trebuie gestionată pentru a proteja resursele piscicole și fermele de pește, fiind nevoie de un echilibru între prădători și resurse. În schimb, organizațiile de mediu argumentează că păsările sunt transformate în țapi ispășitori pentru problemele generate de presiunea umană asupra ecosistemelor. Reprezentanta BirdLife, Anouk Puymartin, a spus că soluția pe termen lung constă în refacerea naturii și restaurarea râurilor și zonelor de coastă, pentru a ajuta populațiile de pește să se refacă și să devină mai rezistente la prădători.

De-a lungul istoriei, conflictul dintre oameni și cormorani a fost unul vechi. În 1377, împăratul Carol al IV-lea cerea localnicilor din zona actualului oraș Wrocław, Polonia, să omoare păsările, pe motiv că provocau pagube mari peștilor. În literatură, Shakespeare a folosit cormoranul ca simbol al lăcomiei nesățioase. În anii 1950-1970, populațiile de cormorani au scăzut din cauza vânătorii și pesticidelor, dar legislația europeană a permis revenirea speciei, protejată prin Directiva Păsări din 1979. În prezent, vânarea păsărilor este permisă doar în condiții stricte și justificată de la caz la caz, pentru a menține un echilibru între natură și activitățile umane.