Chiar dacă discuțiile între Iran și Statele Unite sunt anunțate, problema esențială rămâne: Iranul nu este un stat unitar, ci un sistem de putere cu voci multiple, complicând negocierile.
Potrivit publicației Naftemporiki, Washingtonul pare pregătit pentru o nouă rundă de dialog, însă cine decide cu adevărat în Iran și ce vrea regimul nu este clar. Analiza The Economist subliniază diviziunile interne și conflictele de interese din cadrul regimului iranian.
Citește și: Incendiu masiv în Rusia, după atacul cu drone asupra terminalului petrolier din Rostov
Ultimele zile au evidențiat această disfuncționalitate: ministrul de externe Abbas Araghchi a anunțat deschiderea Strâmtorii Hormuz, dar Gărzile Revoluționare au criticat această poziție, iar în următoarea zi, un purtător de cuvânt militar a anunțat că strâmtoarea a fost din nou închisă, iar navele sunt ținta atacurilor.
Ce înseamnă lipsa unui lider unificat pentru negocierile cu SUA
Iranul se află pentru prima dată în decenii fără un lider suprem puternic, după asasinarea lui Ali Khamenei. Succesorul Mojtaba Khamenei pare neputincios, iar pierderile din război au slăbit centrele tradiționale de putere.
- Puterea formală aparține Consiliului Suprem de Securitate Națională, președintelui, parlamentului și serviciilor de securitate.
- În practică, coeziunea regimului se destramă, notează The Economist.
- Lipsa unui lider clar accentuează instabilitatea internă și dificultățile în negocieri.
Conflicte și haos la masa negocierilor iraniene
Prima întâlnire de la Islamabad a fost marcată de conflicte interne: o delegație iraniană de circa 80 de persoane, cu factori de decizie diverși, a avut dispute intense, fiind nevoie de mediere pakistaneză.
Conflictul principal este între pragmatici, dispuși la compromisuri pentru ridicarea sancțiunilor, și ideologi, care consideră programul nuclear și alianțele regionale ca fiind nucleul strategiei de rezistență.
Gărzile Revoluționare devin tot mai influente, mesajele militare fiind predominante, iar mulțimile pro-regim atacând oficialii mai moderati.
Rețelele economice create în jurul sancțiunilor complică și mai mult situația, beneficiind de eludarea restricțiilor.
Deși Washingtonul anunță discuții, Teheranul nu a confirmat participarea, iar perspectiva unui acord durabil pare tot mai îndepărtată, mai ales în contextul eliminării liderilor iranieni de către Israel.
În concluzie, negocierile Iranului cu SUA sunt complicate de conflictele interne, lipsa unui centru de putere clar și riscul ca orice acord să fie fragil și temporar, în condițiile unei situații geopolitice extrem de volatile.