Sursă: Mediafax.ro

Legenda ciclopilor, uriașii cu un singur ochi din mitologia greacă, ar putea avea la origine o confuzie anatomică. Craniile unor elefanți pitici dispăruți, descoperite în peșterile Siciliei, prezintă în centrul frunții o cavitate mare, care putea fi interpretată drept orbita unui ochi uriaș.

Sicilia a fost locuită în urmă cu sute de mii de ani de elefanți pitici din specia Palaeoloxodon falconeri. Aceste animale aveau aproximativ un metru înălțime, adaptându-se condițiilor de pe insulă printr-un proces cunoscut drept nanism insular. Specia a trăit în Sicilia și Malta, aproximativ între 500.000 și 200.000 de ani în urmă.

Ce a inspirat legenda ciclopilor?

Privit din față, craniul unui elefant are o cavitate mare în centrul frunții. Aceasta nu este orbita unui ochi, ci deschiderea nazală de care era legată trompa animalului. Orbitele reale se află mai jos și spre marginile craniului. Oamenii care nu cunoșteau anatomia elefanților ar fi putut interpreta un asemenea craniu descoperit într-o peșteră ca fiind capul unei creaturi umanoide de mari dimensiuni, cu un singur ochi în mijlocul frunții.

• Craniile elefanților pitici au fost descoperite în peșteri din Sicilia.
• Specia a fost descrisă științific încă din 1867.
• Descoperirile moderne au avut loc în Grotta Spinagallo, în perioada 1958-1960.

Legătura cu Polifem din „Odiseea”

Cel mai cunoscut ciclop este Polifem, fiul zeului Poseidon, întâlnit de Ulise în Cartea a IX-a a „Odiseei”. Eroul și oamenii săi sunt închiși într-o peșteră, unde uriașul începe să-i devoreze. Ulise îl îmbată, îi străpunge singurul ochi și scapă ascuns sub burta unui berbec.

Homer nu precizează clar că ținutul ciclopilor se afla în Sicilia. Asocierea geografică s-a consolidat ulterior, începând din secolul al V-lea î.Hr., când autorii antici au plasat povestea lui Polifem în apropierea vulcanului Etna.