Un fenomen rar a avut loc în California, unde lacul Tulare, considerat dispărut de peste un secol, a reapărut temporar în 2023, după o serie de inundații și topiri masive de zăpadă. Fenomenul a fost observat în urma unor condiții meteo extreme, precum ploi și ninsori abundente, care au adus apa în vechiul bazin al lacului.
Tribul Tachi Yokut, cunoscut și sub numele de Pa’ashi, a considerat acest lac drept unul dintre cele mai mari corpuri de apă dulce din vestul Statelor Unite. În urmă cu mai bine de 100 de ani, lacul fusese drenat și transformat în teren agricol, însă în primăvara anului 2023, a reapărut pe suprafața terenurilor agricole din Valea San Joaquin, acoperind peste 100.000 de acri, conform raportului din martie 2024 al „The Guardian”.
Ce a determinat reapariția lacului Tulare?
Reapariția lacului a fost cauzată de fenomene meteo extreme, în special de râu atmosferic care a adus ploi și ninsori în California. Universitatea Northeastern a raportat în februarie 2024 că lacul a reapărut după o iarnă cu precipitații abundente, topind zăpada din Munții Sierra Nevada și umplând vechiul bazin.
- Fenomenul a fost influențat de topirea zăpezilor din Sierra Nevada
- Inundațiile au refăcut temporar vechiul lac
- Suprafața maximă atinsă a fost de aproximativ 120.000 de acri
- După mai puțin de un an, lacul s-a retras aproape complet
- Astfel, în martie 2024, mai rămăseseră doar circa 2.600 de acri acoperiți de apă
Impactul reapariției lacului Tulare asupra mediului și comunității
Reapariția lacului Tulare a fost percepută diferit de către diverse părți. Pentru fermieri și autorități, a fost o inundație distructivă, care a afectat terenurile agricole și infrastructura. În schimb, pentru tribul Tachi Yokut și cercetători, a fost o revenire naturală a unui ecosistem vechi, care a fost drenat în urmă cu peste un secol.
Procesul de dispariție a lacului a început în anii 1850-1860, odată cu transformarea terenurilor inundabile în proprietăți private pentru agricultură. Cercetătoarea Vivian Underhill a explicat că acest proces a fost parte a unei gestionări coloniale a resurselor de apă, în care zonele umede au fost drenate pentru a fi folosite în agricultură, ceea ce a dus la ștergerea istoriei ecologice a zonei.
Deși inițial se credea că lacul Tulare ar putea rămâne pe termen lung, el s-a retras mult mai rapid decât se anticipa, în doar câteva luni. În prezent, fermierii revin pe terenuri pentru a repara solul și a pregăti culturile, în timp ce oficialii avertizează că lacul poate dispărea aproape complet dacă nu vor exista noi inundații sau precipitații.
Fenomenul de apariție și dispariție rapidă a lacului Tulare evidențiază cât de dinamică și fragilă poate fi această zonă, fiind un exemplu clar al impactului schimbărilor climatice și al gestionării istorice a resurselor de apă în California.