Sursă: Observatornews.ro
Un program pilot din Marea Britanie, care vizează infractorii sexuali, urmează să fie extins în închisori și servicii de probațiune, dacă rezultatele intermediare vor fi pozitive. În cadrul acestuia, deținuților li se pot administra medicamente menite să reducă libidoul și impulsurile sexuale.
Citește și: Cum ne pregătim copiii pentru meseriile viitorului
Prof. Belinda Winder, care a evaluat utilizarea acestor medicamente în penitenciare, a afirmat că aproximativ 3.750 de deținuți, adică un sfert din populația actuală de infractori sexuali, ar putea fi considerați pentru tratament. Surse guvernamentale au declarat pentru The Guardian că autoritățile din Anglia și Țara Galilor intenționează să extindă această inițiativă pentru a combate supraaglomerarea în închisori și pentru a reduce riscul de recidivă.
Ce presupune tratamentul cu medicamente pentru infractorii sexuali?
Programul MMPSA (Medication to Manage Problematic Sexual Arousal) oferă medicamente precum inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), precum sertralina, și antiandrogeni, care reduc producția de testosteron și limitează libidoul. În unele cazuri, testosteronul este redus la niveluri prepuberale pentru a controlat impulsurile sexuale.
- Programul va fi extins de la 10 la 20 de închisori în noiembrie 2026.
- Următoarea etapă va include regiuni din nord-vestul și nord-estul Angliei.
- Deținuților li se oferă sprijin clinic și consiliere pentru a se angaja să nu mai comită infracțiuni.
- Autoritățile analizează posibilitatea introducerii castrării chimice obligatorii pentru infractorii grav, precum pedofilii.
Reacțiile și preocupările experților privind tratamentul obligatoriu
Specialiști precum Winder exprimă îngrijorări legate de implementarea obligatorie a tratamentului, care ar putea afecta încrederea infractorilor și ar putea duce la abuzuri. Aceasta ar implica monitorizarea strictă și administrarea medicamentelor în condiții dificile, mai ales dacă persoanele nu doresc să le ia.
Unii experți consideră că planul nu va avea succes dacă va fi impus obligatoriu, din cauza riscurilor clinice și financiare. În plus, există temeri privind pierderea încrederii și posibilele consecințe negative asupra comunicării și implicării persoanelor vizate.
Autoritățile continuă să analizeze aceste aspecte, iar dacă rezultatele programului pilot vor fi favorabile, tratamentul ar putea deveni parte a politicii naționale în următorii ani.