Un copil care refuză să participe la activități în pauze nu are neapărat probleme de integrare, afirmă psihologul școlar și educațional.
Starea de singurătate poate fi o alegere a copilului, mai ales dacă nu manifestă suferință sau dificultăți în interacțiune.
Ramona Popescu subliniază că diferența majoră dintre singurătatea aleasă și cea resimțită ca respingere constă în starea emoțională a copilului.
În cazul în care acesta se bucură de câteva minute de liniște, citește, desenează sau se plimbă fără a fi afectat, nu trebuie să ne îngrijorăm.
În schimb, dacă starea de izolare devine frecventă și însoțită de semne de suferință, poate indica probleme de adaptare sau respingere din partea colegilor.
Citește articolul complet pe România Expres
Deschide articolul →