Într-o zi obișnuită de miercuri, o familie din Cluj deschide laptopul pentru a căuta un apartament cu două camere, cu prețuri în euro de 95.000, 112.000 și 87.500. Aceasta ilustrează cât de natural a devenit moneda euro în viața românilor, chiar și în contextul recordului de peste 5.23 lei pentru un euro pe piața interbancară.
Prețurile imobiliare afișate în euro sunt la fel de obișnuite ca în capitalele europene precum Amsterdam sau Frankfurt. Nimeni nu consideră această practică ca fiind ieșită din comun, iar tranzacțiile se finalizează în lei, la cursul BNR din ziua semnării. Această situație reflectă un fenomen de euroizare aproape naturalizat în economia românească.
Citește și: Peste 20.000 de locuințe din România sunt listate pe Booking
Bloomberg a raportat recent că euro a depășit pragul de 5.23 lei, marcând un nou record istoric. Criza politică internă și instabilitatea economică au pus presiune pe leu, accentuând dependența de moneda europeană în percepția românilor despre valoare și riscuri.
Ce înseamnă euroizarea pentru economia României?
Euroizarea în România se manifestă atât în credite și depozite bancare, cât și în prețurile din piața imobiliară. La nivel de bilanț bancar, procentul de credite și depozite denominate în valută este de aproximativ 32%, conform datelor din mai 2026 ale Băncii Naționale a României.
- Depozite în valută: 31,4% din total
- Credite în valută: 32,2% din total
- Indicele de euroizare agregat: 31,8%
Deși această cifră pare modestă, ea ascunde o dependență profundă. Înainte de 2015, creditele în valută reprezentau peste 60%, iar scăderea a fost influențată mai mult de reglementările BNR decât de încrederea în leu.
Paradoxul monetar al pieței imobiliare din România
Unul dintre cele mai ilustrative exemple ale euroizării este piața imobiliară. Prețurile sunt aproape exclusiv afișate în euro, de la garsonierele din Bacău până la penthouse-urile din nordul Capitalei. Tranzacțiile finale se fac în lei, dar negocierea și evaluarea sunt în euro, reflectând o percepție profundă a valorii în moneda europeană.
Această practică a fost învățată în deceniile de inflație postcomunistă: leul nu este un depozitar sigur al valorii pe termen lung. Un apartament evaluat în lei poate părea mai scump doar pentru că moneda s-a depreciat, nu pentru că proprietatea și-a schimbat valoarea reală.
Astfel, un apartament cotat la 100.000 euro în mai 2020, când cursul era de 4,82 lei/euro, valora 482.580 lei. La cursul din mai 2026, de 5,21 lei/euro, valoarea în lei ajunge la 521.800 lei. Diferența de aproape 39.200 lei reflectă deprecierea leului, nu creșterea reală a valorii proprietății.
Dacă s-ar indexa prețul în lei cu inflația estimată la 59%, proprietarul ar trebui să ceară aproape 767.300 lei pentru a păstra puterea de cumpărare, ceea ce ar însemna o diferență de circa 245.000 lei față de prețul actual, pierdere ce evidențiază dependența de euro în percepția valorii.
În concluzie, fenomenul de euroizare a României nu se limitează doar la credite și depozite, ci se extinde și asupra modului în care românii percep și negociază valoarea proprietăților, într-un context economic instabil și cu o monedă națională percepută ca fiind mai puțin sigură.