Fragilitatea la bătrânețe a fost identificată ca un semn major al îmbătrânirii, având potențialul de a prezice spitalizări, dizabilități și chiar deces. Specialiștii subliniază că mișcarea regulată, o alimentație echilibrată și menținerea legăturilor sociale pot contribui la încetinirea acestui proces.

Conform cercetărilor, fragilitatea poate crește riscul de probleme grave de sănătate. Persoanele în vârstă care se confruntă cu fragilitate au o rezervă fiziologică redusă, ceea ce le face mai vulnerabile la boli și accidente. De exemplu, o infecție minoră poate duce rapid la pierderea independenței.

Ce este fragilitatea și cum este evaluată?

Fragilitatea este considerată un sindrom fizic ce se manifestă prin slăbiciune, oboseală, mers lent și scădere în greutate. Persoanele care prezintă unul sau două dintre aceste simptome sunt clasificate ca „pre-fragile”, în timp ce cele cu mai multe semne sunt considerate fragile. Evaluarea fragilității a devenit o practică standard în unitățile medicale pentru pacienții de peste 65 de ani.

• Slăbiciune fizică
• Oboseală constantă
• Mers lent
• Scădere involuntară în greutate
• Activitate fizică redusă

Fragilitatea poate fi ameliorată

Contrar credinței anterioare că fragilitatea este o stare permanentă, cercetările recente sugerează că aceasta poate evolua. Fragilitatea este acum percepută ca un spectru, variind de la ușoară la severă. În unele cazuri, starea se poate agrava, dar există și posibilitatea de a îmbunătăți sănătatea prin intervenții adecvate.

O analiză realizată pe un eșantion de peste 42.000 de adulți vârstnici a arătat că, în decurs de aproape patru ani, aproximativ 14% dintre participanți și-au îmbunătățit starea de sănătate prin măsuri proactive.